Activitati

Activitati desfasurate

Drumeție în Munții Retezat-iulie 2013

Tura Lacurilor Tulburi-continuare

Tura Lacurilor Tulburi

Drumetie Masivul Godeanu-Vf. Gugu

Tura Resita-Padina Seaca-Cantonul Bichii

Tura dealurile Nermedului

Tura Secu -Vf. Cozia-lac Secu

Tura Ranchina-Secu

Tură Sasca Română-Cheile Nerei-Şopotu Nou

Tură Reşiţa-Driglovăţ-Doman-Cuptoare

Hercules Maraton 2013 cu Oana Glava(Bimboaica) si Sandu Borza(Bigo)

Ture : Reșița-cariera Dognecii-lac Vârtoape și Reșița-drum Văliug-tabăra Râul Alb apoi retur

Tură Sasca Română-Cheile Nerei-Şopotu Nou

Pentru sâmbătă, 22 iunie după o scurtă discuţie cu Sandu am hotărât să mergem în Cheile Nerei.
O primă variantă era să plecăm de vineri, să împărţim cumva traversarea cheilor şi să ne întoarcem la maşină în două zile cu o noapte dormită în cort sau a doua variantă pe care am şi acceptat-o a fost să plecăm cu două maşini, una în Şopotu Nou şi cealaltă în Sasca Română. Aşa am şi procedat, însă din păcate am fost doar 4 participanţi împărţiţi în două echipe de câte doi : Sandu cu Doru şi Adi cu Mitică.
Plecarea noastră a fost hotărâtă de la Sasca, adică mergeam în amonte.
Total timp estimat pentru traversare8-9 ore, dealtfel şi realizat.
Am plecat la ora 7 din Reşiţa iar la ora 8,20 eram gata de plecare de la maşină spre chei.După ce traversăm Nera pe puntea suspendată mergem o vreme pe lângă livezi şi suntem impresionaţi că a fost cosită iarba pe marginea potecii,iar marcajul este proaspăt refăcut.Ora 9,10 ajungem la podul Beiului unde cei de la Ocolul Silvic ne încasează o taxă de vizitare în valoare de 5 lei, pe care o dăm cu plăcere mai ales când aflăm că aceştia erau autorii lucrărilor de întreţinere a zonei. La 10,20 suntem la Cantonul Damian unde de asemenea constatăm că în locul amenajat pentru campare iarba era tăiată şi locul pregătit pentru turiştii care vor veni. Ca şi informaţie suplimentară la ora 11,06 am ajuns la poeniţa unde se poate campa, situată undeva între Damian şi locul denumit La Cârlige ( mai aproape de ultimul loc).La Cârlige ajungem la 11,25 iar apoi traversăm Nera prin vad. La ora 12,10 ne intersectăm cu echipa ce venea dinspre Şopot.Până la Lacul Dracu mai avem încă vreo 3 ore şi jumătate, unde ajungem la 15,20.Aici nişte poze la lac iar după ce trecem de toate porţile de pe drum, semn că traversam nişte proprietăţi, ajungem la maşină. Este ora 17,10. La ora 19,20 intrăm în Reşiţa şi încheiem o zi frumoasă.

Tură Reşiţa-Driglovăţ-Doman-Cuptoare

Participanţi Vio,Gelu, Mateo,Sandu, Doru,Danii.
Vineri 6 iunie ne-am hotărât să facem o tură uşoară şi rapidă de dupaamiază.Aşa că am plecat de la ICMR-cadre către Driglovăţ, de aici am ajuns în capătul Domanului, de unde am continuat pe drumul ce se intersectează la un moment dat cu drumul Comarnic-Minda. Aici îl pierdem pe Danii care este la prima ieşire după câşiva ani şi resimte efortul urcării. La intersecţie am luat-o în sus vreo câteva sute de metrii până la intersecţia cu un drum ce coboară în valea Sodolului, trecem Sodolul şi apoi urcăm spre Cuptoare. La intrarea în sat ne răsfăţăm cu cireşe , apoi o luăm la vale spre Reşiţa.La mexicanul ne delectăm cu o bere rece. Date tehnice: Tură uşoară, altitudine maximă 513 m,total ascensiuni 600m,km parcurşi 23, timp parcurs 2h;i 30 min. O tură reuşită.

Ture : Reșița-cariera Dognecii-lac Vârtoape și Reșița-drum Văliug-tabăra Râul Alb apoi retur

Marți 28 mai și miercuri 29 mai, împreună cu Vio am pornit la drum și am reușit să parcurgem două ture  foarte frumoase.
În prima tură am plecat pe șosea spre Lupac, până la Crucea Dognecii. De aici pe macadam spre Dognecea până la intersecția cu drumul de Ocna de Fier  și înainte spre Culme Moșului. Drumul este foarte bun. Macadam în continuare, am trecut de Cariera Mica mergând până la Cariera Mare de Piatră aceasta fiind un punct de belvedere . Aici am avut două alternative necunoscute nouă și pentru că drumul cel mai scurt de întoarcere este drumul cunoscut , am hotărât să ne întoarcem până în intersecție, apoi am coborât spre Ocna de Fier iar la ieșirea din sat virăm dreapta spre lacul Vârtoape și din nou ne intersectăm cu drumul de Dognecea de unde o luăm spre casă.
O tură de dificultate medie, cca 44 km de la casa in construcție parcurși în cca 6 ore, altitudine maximă atinsă 570 metri
Pentru a doua zi ne-am propus o tură încercată anul trecut de Erni, dar nereușită. De data asta, nouă ne-a ieșit, adică am plecat pe șosea spre Văliug. După o urcare care întotdeauna este greoaie, până la Cuptoare de unde ne-am continuat drumul pe șosea până la intersecția cu barieră aflată la câțiva kilometri de cantonul Bichi. Trecem de barieră și o după ce trecem de zona de exploatare o ținem tot stânga până prindem drumul ce merge dealungul râului Râul Alb. Un drum frumos care pe ici pe colo prezintă noroaie datorită ploilor căzute în ultima vreme, însă avem parte de o cascadă frumoasă formată datorită devierii cursului apei din canal spre albia râului. Am avut și o porțiune de cca 100 metri unde a trebuit să luăm bicicleta în spate datorită ruperii drumului de către o viitură.
Am ajuns la tabăra Râul Alb, care era în pregătiri deoarece peste puțin timp vor veni copii în vacanță. Ieșim la drumul principal și de aici spre mult așteptata bere de final.
O tură de dificultate medie, cca 38 km din Lunca Pomostului, parcurși în aprope 4 ore, altitudine maximă 590 metri

Vezi album poze

Tura Anina-Cheile Garlistei-Garliste-Carasova

Vezi album poze

Sambata 6 aprilie Sandu si Oana au organizat o tura conform titlului scris mai sus. Am completat formatia cu Senta, Cristi si eu (Adi).
O vreme buna, un traseu pe alocuri dificil datorita potecii umede ( acolo unde exista poteca) dar si  rupturilor potecii in diverse locuri.Toate insa au contribuit la o iesire reusita(prima din acest an).
Ca si datalii tehnice, am lasat o masina la Carasova si am plecat cu a doua masina la Anina. De acolo am traversat o parte a unui cartier din Anina, apoi prin cheile Garlistei pana la Garliste de unde pe langa cimitir, apoi dealulngul raului Caras (in cautarea unei punti) am ajuns la Carasova de unde am recuperat prima masina. De aici la Anina pentru a recuper a doua masina si in final Resita.
Un traseu de dificultate medie,dar pe alocuri cu mici piedici mai dificile. Durata cca 10 ore din care 3 ore cu masina, 5 ore traseu Anina- Cheile Garlistei- Garliste si 2 ore pana la Carasova.


Aconcagua 2013- Impreuna deasupra Americii”

Vezi album poze

Sunt un resitean de 31 de ani, stabilit in Timisoara de 5 ani,  membru al asociatiei “Prietenii muntilor” din Resita precum si al ascociatiei speologice “Exploratorii” din Resita si mi-am dorit ca dupa ascensiunea din Kilimanjaro (5895 m) din Tanzania din anul 2011 cand am urcat deasupra Africii, sa marchez o noua premiera pentru orasul din care provin Resita; in urma cu putina vreme m-am intors dintr-o expeditie din Aconcagua- Argentina, expeditie care a durat aproximativ o luna, debutul fiind pe 15 ianuarie 2013.
Prin intermediul acestui proiect „Aconcagua 2013- Impreuna deasupra Americii”- vreau sa promovez sporturile montane banatene si sa propun o apropiere de natura, de munte pe care trebuie sa-L respectam asa cum se cuvine!
Multumesc partenerilor mei, Hella Romania, Kathrein Romania, World Media Trans si Dunca Expeditii, prietenilor de la asociatia „Prietenii Muntilor” care m-au sprijinit in acest proiect. Le multumesc pentru increderea acordata, multumesc pentru faptul ca apreciaza acest sport necomercial, aflat in umbra celorlalte sporturi intr-un mod nedrept!
O expeditie in cel mai lung lanţ muntos din lume, in Aconcagua, care este simultan cel mai înalt munte din ambele Americi, din emisfera sudică, precum şi cel mai înalt munte din afara Asiei şi unul din cele şapte vârfuri importante ale lumii „Seven Summits” fiecare dintre ele fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-continentului din care face parte, Aconcagua aflandu-se pe locul 2 in acest clasament al celor mai inalti munti din lume.
Aconcagua este considerat la fel de greu ca un vârf ce depãseste 8000 de metri altitudine din Asia, cauza principalã fiind concentratia micã de oxigen din atmosferã, statistic doar 30% din cei care incearca sa ajunga acolo sus reusesc!
Presiunea atmosferică pe vârf este 40 % din presiunea atmosferică de la nivelul mării.
Aconcagua este localizat la 112 km NV de orasul Mendoza in Argentina la granita cu Chile.
Traseul pe care am urcat muntele a fost: Mendoza- Puente de Inca- Confluencia- Plaza de Mulas- Canada- Alaska- Nido de Condores- Berlin. Din pacate nu am reusit sa ajungem pe varf, am urcat  pana la 6000 m, am fost la cateva ore de varf dar conditiile meteorologice ne-au fortat sa coboram.
Vremea, aceasta variabila pe care nu o putem controla, a inchis portile catre varf,  facandu-l inabordabil pentru TOTI alpinistii care i-au batut la poarta in perioada cand am fost in Anzi, nimeni nu a reusit sa urce pe varf!
O comparatie cu sezonul precedent, in aceeasi perioada a anului nu murise nimeni. In acest sezon, s-au stins pana acum 5 persoane, 2 americani, 1 neamt, un polonez si un japonez, cand am coborat era dat disparut un polonez si elicopterul coborase cu alte 2 persoane.
Este suficienta o cautare pe google pentru a afla detaliile acestor tragedii.
Este extrem de neobisnuit ca in aceasta perioada a anului, zapada si vremea sa fie asa.
Rangerii din Aconcagua, au spus ca nu-si mai aduc aminte de un sezon asemanator, au spus ca e imposibil sa urci pe varf, periodic au evacuat tabara „Nido de Condores” datorita conditiilor meteorologice.
Aproape de varf, pe o sectiune numita „Canaleta”, zapada este pana la piept, riscul de avalansa este maxim.
Prognozele meteo, nu au nicio legatura cu realitatea, muntele de 7000 m, aflat la o distanta mica de Pacific isi creaza un microclimat imprevizibil.
Temperaturile de -25, -30 de grade dublate cu vanturi de 120-130 km/h, au facut parte din „normalitatea muntelui”, iar acolo sus pe creasta se simte intr-un fel anume!
In acest sezon am fost 5 romani, am plecat din Timisoara cu Roberto Albu si acolo spontan ne-am intalnit cu alti 3 romani, Tudor Georgescu, Marius si Costin Miu care a dupa cateva zile in care a fost blocat de vreme in tabara Nido de Condores şi-a abandonat cortul si o parte din echipament si a coborat, evident fara varf niciunul din pacate.
E greu sa rezum intr-un material experienta avuta in aceasta expeditie care mi-a generat intreaga gama de sentimente posibile.
Experienta avuta se poate impartii in doua parti antagonice, ce a fost greu, urât, la limita igienei, cu variatii mari de temperatura, la frigul naprasnic de -30 de grade dublat de vant de 130 km/h, la linistea care se lasa cand auzeam ca a mai murit cineva, ca elicopterul care survola zona (evident pana la o anumita altitudine datorita concentratiei scazute de oxigen) mai cauta un ortac care e dat disparut prin viscol si zapada, la rugaciunile spuse ca vremea sa ne ofere o fereastra spre varf ….
A doua parte, evident ce a fost mirific, frumos, la peisajele care-ti taiau respiratia si asa greu incercata de lipsa de oxigen, Anzii fiind munti de incretire, versantii fiind niste muzee geologice vii. Se pot studia faliile si tipurile de roci care se suprapun intr-un mod placut, fiecare roca fiind delimitata destul de bine prin textura si culoare, la ghetarii si crevasele desprinse parca din documentarele de pe National Geographic sau Discovery
Convingerile avute inainte de a urca pe acest munte mi-au fost intarite si de aceasta data si anume ca respectul fata de munte este decisiv, ca muntele ne poate deveni un prieten de nadejde intr-un mod neconditionat, care ne poate elibera de energia negativa oferindu-ne o energie de care avem nevoie, atata vreme cat il respectam, altfel, muntele si-a luat, isi ia si isi va lua tribut pe oricine nu-l respecta.
Prin „respect” inteleg pe de o parte curatenia pe care o lasam dupa noi pe munte, felul in care poluam natura contribuind la aceasta topire a ghetarilor, ma refer la felul in care esti pregatit fizic/psihic pentru a urca muntele, la felul in care esti echipat, la efortul pe care esti dispus sa-l depui pentru o aclimatizare corespunzatoare si evident la respectarea prognozei meteo, respectand decizia muntelui de a urca sau nu, toate aceste elemente tin de „respectul” pe care trebuie sa-l acordam muntelui. Sa-i respectam maretia, trecutul, sa inteleg ca noi suntem efemeri si el va veghea in continuare asupra noastra si a generatiilor care ne vor urma, sa nu fim niste egoisti si sa-l lasam pe cat posibil intact.
Dupa aceasta experienta ma simt mai puternic, 7 persoane in acest sezon pana la data plecarii nu au coborat muntele pe picioarele lor, nu s-au intors acasa intregi si functionali, 5 persoane au ramas captive in cuibusorul acestei doamne Aconcagua, nu se vor mai revedea cu familiile lor. De curand a mai decedat un francez.
Am invatat ca trebuie sa apreciezi viata asa cum e ea, sa te bucuri de lucrurile marunte care ne inconjoara, sa te bucuri de familie si cei dragi din jurul tau care iti sunt alaturi si te sprijina. Sa apreciezi … lucrurile esentiale si marunte.

Expeditia detaliata o gasiti pe siteul:

http://alexandrusilaghi.shutterfly.com/

Alexandru Silaghi

Date de contact

Tara:Romania
Oras:Resita
Sediu:Str.Pictor Andreescu
Reşiţa 320079
Mail:contact@prietenii-muntilor.ro

Krubl Helmuth

Presedinte Tel:0734 660 485

Petrica Adrian

Vicepresedinte Tel:0745 627 319 Email:adipetrica@gmail.com

Ebetiuc Gheorghe

Vicepresedinte Tel:0722 842 643 Email:gebetiuc@gmail.com

Matesoane Adrian

Administrator Tel: 0735 666 053 Email:amatesoane@gmail.com

Schmelas Calin

Tel: 0740107906 Email:schmelas@yahoo.com